Lăcrămioara Loghin: „Generația Y este mai puțin autistă decât se presupune”

Articol de: Teodora Tudosie

Generației Y i se atribuie în ziua de azi numeroase stereotipuri, iar celelalte generații au o mulțime de prejudecăți legate de tinerii care o reprezintă. Pentru o înțelegere mai bună a acestei generații, am rugat-o pe Lăcrămioara Loghin, Managing Director EXACT, Cercetare și Consultanță, să ne explice mai multe

1.De unde vine numele acesta de Generație Y?

Numele acestea sunt etichete puse world-wide, nu este o etichetă pe care am pus-o noi, în România. Știm cu toții de aceste etichete, de la generația Baby Boomers, Generația X, Y, Z și atunci am preluat aceste etichete din afară. Cu toții ne întrebăm acum care e eticheta care se va pune următoarei generații, și mă refer la generația care vine după generația Z, generația Z fiind 11-18 ani. Și ne întrebăm care va fi următoarea literă folosită. Am înțeles că s-ar putea numi generația Alpha. De aici. E o terminologie folosită internațional, de psihologi, sociologi, specialiști care monitorizează și care cumva identifică trenduri în generațiile astea.

2.Li se mai spune și millennials, nu?

Millennials, da. Nouă, în România ne place să le spunem milenari. Generația Millennials, Generația Y, este același lucru, generația 18-35 de ani.

3.Am văzut mai multe variante privind anii între care s-au născut cei din această generație. Care sunt de fapt?

Păi, să calculăm.

4.Deci acum au între 18 și 35 de ani?

Da, asta e vârsta, 18-35 de ani, deci sunt din 1980, cam așa vine, până prin 2000. De atunci începe generația Z.

foto-lacramioara-loghin_1

5.Garantează nașterea în această perioadă încadrarea lor în Generația Y?

Da. Într-adevăr, există niște diferențe mari între milenarii de România și millennials din afară, pentru că ei au fost expuși unor alte valori, unor alte regimuri politice, care influențează foarte mult comportamentul și tot ce înseamnă valori, atitudini, percepții, cultură. Dar, da, generația aceasta de milenari, 18-35 din România e un target compact, un target destul de omogen și destul de coerent.

6.Ce caracteristici au ei, de fapt? Cum este generația Y?

Generația Y este mai puțin autistă decât se presupune. Se spune că e prima generație digital-native. În sensul că s-au născut cumva cu tehnologia. La noi, în România, e mai puțin digital native decât în afară pentru că cei care au 34-35 de ani nu au prin acest boom al Internetului de la început, față de generația Z, care s-a născut cu tableta în brațe. Cei din generația Y au mai multă expertiză în folosirea tehnologiei, au mult mai multă curpindere, cel puțin mental, în ceea ce privește Internetul și tot ce se întâmplă în afara comunității în care ei trăiesc, față de generațiile anterioare care erau foarte ancorați la ce se întâmplă aici și acum, în comunitatea de proximitate. Generația aceasta e mult interesată și de ce se întâmplă în lume, în general. De asta vedem din ce în ce mai mulți tineri care sunt preocupați de probleme sociale care nu impactează, ci o lume întreagă. Ne gândim la imigranți, încălzirea globală, terorism, sărăcia din lumea a treia. E o generație care gândește dincolo de granițele țării în care ea trăiește. Și asta pentru că are acces la informații, au prieteni în afară. Studiile arată că 25% din reprezentanții acestei generații au zilnic contacte cu persoane din afara țării lor, adică au prieteni în afara țării. Deci, sunt mult mai cosmopoliți, mult mai expuși la informații din afară, e la îndemână, de altfel, la un click distanță găsești cam orice.

7.Deci accesul acesta la informații este practic ce a determinat formarea generației Y?

Da, eu așa cred. Accesul la informații, accesul la tehnologie, că nu vorbim doar de informație, vorbim și de accesul la tot felul de facilități pe care le oferă tehnologia: gadget-uri, aplicații care facilitează aceste shortcut-uri. Da, foarte mult e impactată generația asta de tehnologie.

8.Din ce am citit, am observat că preferă informația aceasta de pe Internet decât cea din școala tradițională.

Cu siguranță. Cei din Generația Y au cam trecut prin școală, mai sunt cei care intră în facultate acum, dar într-adevăr, blamează mult sistemul tradițional pentru că nu le mai place să fie înregimentați, să stea în niște bănci unde li se predă o informație pe care o pot găsi oricând pe Internet și o pot găsi doar dacă au chef să o găsească, pentru că de multe ori informația de la școală nu mai e relevantă pentru ei și nu le mai oferă nimic practic, pragmatic. E o generație a pragmatismului, o generație care își dorește lucruri concrete, lucruri care să poată fi aplicate. E o generație a voluntariatului, apar din ce în ce mai mult acțiuni de voluntariat. Față de generația din Occident, în România, milenarii sunt un pic diferiți și asta vine și din contextul politic și din toată incertitudinea sau mai degrabă, involuția din punct de vedere politic, pentru că au tendința de a da vina pe ce se întâmplă pe ce se întâmplă în jurul lor, nu dau vina pe ei. Dau vina pe sistem, dau vina pe țară și așa mai departe. E, de asemenea, o generație vocală.

9.În ce sens?

În sensul că vorbesc mult, le place mult să vorbească, să intre în tot felul de debate-uri legate de probeleme, situații serioase, dar nu prea sunt niște activiști. Vorbesc foarte mult despre ce trebuie să se facă, dar nu pun mâna să facă.

10.Și de ce credeți că se întâmplă acest lucru?

Pentru că nu au experiență, nu au deloc experiență. Cred că și societatea i-a obișnuit în felul acesta – E de datoria lor să spună că lucrurile nu sunt OK, dar e de datoria altora să facă. Avem un heritage comunist, un heritage al populismului în țara asta, a se vedea rezultatele actuale. E o mare neîncredere în ei și în forțele proprii dar pe care încearcă să o proiecteze în afară. Ei vor să dea senzația că au încredere și că sunt foarte bine cu ei, dar au niște carențe pe care le acoperă dând vina pe alții.

11.Dacă tot le place să își exprime opiniile atât de mult, cum explicați prezența lor atât de mică la vot la alegerile parlamentare?

Cu politicul au o mare problemă. Apropo de ce spuneam, a te exprima versus a face ceva. În sondaje prezența la vot părea a fi mai mare, în procente. Concret, lucrurile stau cu totul altfel. E aceeași filosofie – spunem, dar nu facem. Așa e și cu prezența la vot. Am făcut un mic studiu după vot, și au spus că motivul pentru care nu au participat este pentru că ei nu cred că votul lor poate influența lucrurile într-o direcție bună. Și acolo au rămas blocați.

12. Asta din ce cauză?

Pentru că sunt foarte dezamăgiți de ceea ce se întâmplă pe plan politic, nu cunosc, sunt foarte puțin informați pe ceea ce se înseamnă politic, pentru că  nu le place. Asociază personajele politice cu tot felul de personaje incorecte, imoarele, ilegale și atunci ei nu vor să se asocieze în niciun caz cu asta, nici măcar să afle mai mult despre domeniul acesta, din păcate.

13.Spuneați mai devreme că sunt foarte influențați de tehnologie. Gadget-uri, aplicații și altele. Cât de importante sunt rețelele de socializare pentru ei?

Sunt mai importante decât în Generația Z, și ne referim aici la Facebook, pentru că el predomină în rețelele astea de socializare. Sunt importante pentru că pe Facebook toată lumea e vedetă. Le place vedetismul acesta, dar nu cu foartă multă acțiune. Facebook-ul lor este plin de poze, poze cu prietenii. Le place ideea asta de belonging, cum o numim noi, și anume de apartenență la un grup. Noi, românii suntem foarte tradiționaliști, și tinerii acestia au rămas tradiționaliși în continuare, în sensul că familia primează atunci când îi pui să vorbească despre ce e cel mai important pentru ei în viață – familia, timp liber, prieteni. Ei, și pe Facebook, cam asta apare. Le place să se vadă că aparțin unor grupuri. În rest, nu aș spune că folosesc Facebook-ul pentru altceva, îl folosesc pentru relaționare.

14.Și e mai importantă pentru ei comunicarea aceasta on-line decât cea off-line? Sau, o folosesc mai mult?

Da, o folosesc mai mult. Nu mai mult decât cei mai mici, dar folosesc mai mult comunicarea aceasta on-line. Dar, de fapt, pentru ei, e un refugiu această comunicare, pentru că au multe responsabilități acești tineri, care vor să-și construiască o casă, să își întemeieze o familie, să avanseze profesional și au multe task-uri. Pe lângă task-urile astea, le mai au și pe cele care vin de la familie și au grijă de ce au de făcut pentru părinți, bunici și așa mai departe. Eu cred că e generația care se înțelege cel mai bine cu părinții și cu bunicii față de generații anterioare. Și atunci timpul lor e foarte limitat, timpul fizic. Și atunci on-line-ul în folosesc ca pe o evadare.

15.Deci ei relaționează bine și cu celelalte generații.

Da, relaționează bine cu celelalte generații. Apare trendul ăsta, și anume că generația asta e o generația care e mai apropiată emoțional de părinți și pentru că, alt trend pe care l-a dat generația asta, este faptul că pleacă din ce în ce mai târziu din casele părinților. Adică, avem 30 și ceva la sută care încă mai locuiesc cu părinții și nu au nicun fel de problemă cu asta. Adică, nu cred că e un handicap să locuiești cu părinții și la 35 de ani. Și le e comod așa și nu au o problemă cu asta. De imagine sau de alt tip.

16.Cum vede generația Y locul de muncă? Cât de important este pentru ei să își găsească un job?

E important. Job-ul cred că era pe locul 3.

17.Care erau locurile 1 și 2?

Familie și timp liber. Timp liber și prieteni, că timp liber asta înseamnă pentru ei, prieteni. Pe locul 3 jobul. E imporant pentru ei, dar nu la fel important ca pentru generațiile anterioare, sau îi oferă o altă definiție. În sensul că pentru ei, echilibrul viață personală – viață profesională e foarte important. Și financiar își doresc multe lucruri, dar în primul rând, vor acest echilibru. De asemenea, relația cu șeful este foarte importantă atunci când își aleg un job. Este generația care își dorește un altfel de leadership. Peste tot e o redefinire a ceea ce înseamnă lider, iar definirea asta este dată de generația Y. Care nu mai stă la program 8 ore, că nu e musai, care deși se spune despre ea că muncește mai puțin, de fapt, nu muncește mai puțin pentru că ei și când sunt acasă își mai alocă o oră-două să muncească pentru birou. Numai că nu au programul acela standard, de 8 ore.

18.Cifrele arată că dintre toate generațiile, Generația Y își verifică cel mai mult e-mail-ul în afara orelor de program de lucru. Este un procent de 31% față de generația X, cu 26%.

Da, pentru că ei sunt tot timpul conectați. Au pe telefon e-mail-ul acum, pot deschide tot felul de materiale, documente și atunci, chiar dacă nu e prezent la birou, el poate să muncească din oricare altă parte.

19.Am citit că este mai importantă pentru el dezvoltarea personală decât partea financiară.

Da. Apropo de leadership și de ce înseamnă lider pentru ei – șeful lor ideal este cel care îi încurajează să se dezvolte ca oameni. Nu numai profesional, dar relația  cu șeful să îi faciliteze dezvoltarea lui ca om. E un ingredient important pe care îl caută la un loc de muncă – dezvoltarea lor ca oameni, a pasiunilor lor, a hobby-urilor lor și așa mai departe.

20.Din documentare am aflat că 68% sunt încrezători, în cazul în care își pierd locul de muncă, că își vor găsi în termen de 3 luni unul la fel de bun, sau chiar mai bun. De unde vine această încredere?

Sunt tineri, în primul rând. La vârsta asta, dacă îi întrebi, mai mult de două treimi, spun că în următorii 3 ani ei nu vor mai fi la locul acesta de muncă. E vârsta în care experimentează foarte mult față de generația anterioară care la un interviu de angajare ziceau că vor să lucreze la respectiva companie cel puțin 10-15 ani, să construiască împreună, să facem lucruri împreună. Generația Y la un interviu ar spune că în următorii 2-3 ani să acumuleze experiență, să mai faci un master sau niște studii și apoi să își deschidă un ONG cu experiența pe care a căpătat-o până atunci. Nu îi zice că e trup și sulfet pentru compania respectivă, pentru că nu e.

21.Încrederea că își vor găsi ușor un alt job vine și din faptul că sunt competenți, profesioniști?

Ei cred că sunt profesioniști și competenți. Cred asta. Sunt mult mai informați, oricum, decât generațiile anterioare, au mult mai multă informație la îndemână și asta le dă o oarecare încredere în ei. Dar nu aș putea spune că ceea ce cred ei despre ei e și în realitate. Cred că e o discrepanță între ce cred ei despre ei și realitate.

22.De ce își schimbă atât de des locurile de muncă? Am văzut că media este undeva la 2 ani.

E generația care experimentează foarte mult. În țările dezvoltate cu atât mai mult pentru că e o economie stabilă, unde a rămâne 2-3 luni fără un job nu e grav. Știi că o să îți găsești pentru că economia țării îți permite. În țările emergente, cum e și România, unde economia e șubredă, nu există fluctuația asta atât de mare, deși își doresc foarte mult, caută, depun CV-uri, merg la interviuri, dar nu fluctuația nu este atât de mare pentru că nu îți oferă piața muncii oportunitatea. Dar e o generație în căutări. Nu are responsabilități, nu au o familie, mulți dintre ei, și își permit.

23. Am citit că nu se grăbesc foarte tare să se căsătorească sau să își întemeieze o familie.  De ce?

O amână pentru că stau cu părinții, în primul rând. Cumva ele se leagă una de alta. Într-adevăr media de vârstă la care se căsătoresc crește de la an la an cu câte un an, cel puțin. Am ajuns undeva la bărbați la 29 de ani, la femei la 27 de ani. Acesta e trendul. E o generație care mai întâi caută să experimenteze cât mai mult, în diverse domenii, profesional, personal, dezvoltare personală, se implică în tot felul de pasiuni, hobby-uri, voluntariate și așa mai departe. Sunt cumva mai individualiști. Vor să construiască întâi cât mai mult la ei și abia apoi să își întemeieze o familie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s